and here’s more:
This slideshow requires JavaScript.

… este considerata aceasta:
Fotografia a fost facuta de catre Leo Dickinson, dintr-un balon care zbura la inaltimea de 11000 de metri, in timp ce traversa Himalaya, pentru prima data in istorie. Fotograful a fost nevoit sa poarte un aparat de respirat, deoarece temperatura aerului era extrem de scazuta, de aproximativ -56 grade Celsius.

Astazi am implinit 20 de ani. Nici nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Mai matura? Mai sigura pe mine? Ca daca e asa.. ceva nu e in regula.
Sincer, toata ziua m-am simtit ciudat. Nu cred ca imi place foarte tare ideea de a ‘schimba prefixul’. Odata cu inaintarea in varsta nu vin doar ‘privilegiile’ pe care le ai atunci cand esti mai mic, ci si multe responsabilitati.. de care nu prea duc lipsa momentan. Ideea e ca timpul trece si asta nu imi place deloc. Aproape a trecut primul an de facultate, tot atat de repede vor trece si al doilea, al treilea si asa mai departe (asta daca nu cumva o sa ma decid sa urmez exemplul lui Van Wilder
). Twenty’s suck.
Ps: Cat de narcisist sa fii ca sa-ti pui propria poza pe blog, la categoria ‘fotografia zilei’? Well, that’s me. Si blogul meu. Si ziua mea. So, today’s all about me!
Iar aceasta fotografie de-a dreptul frumoasa e facuta de Mona.

Nu-mi vine sa cred ca aproape s-a terminat primul an de facultate. Parca ieri tremuram cu pixul in mana in amfiteatrul de la Universitate si ma rugam sa intru la Fjsc. Am reusit, intr-adevar, insa lucrurile nu-s chiar atat de roz pe cat ma asteptam. Imi place facultatea, dar cand se apropie acea perioada… e tragic.
Sesiune = I’m walking down this empty road to nowhere

Instantaneele sunt intotdeauna fotografii reusite. Amuzante sau nu, capteaza si transpun stari care cu siguranta nu pot fi redate cu usurinta in nici un studio foto si nu pot fi ‘fabricate’ in photoshop. In sport regasim o multime de astfel de fotografii.
Take a look:
This slideshow requires JavaScript.
Si daca tot am amintit de sport, un prieten mi-a aratat un videoclip cu un practicant de parkour combinat cu gimnastica, care mi se pare genial:

Din fericire, nu m-am nascut in Bucuresti. Nu pentru ca nu mi-ar placea aici, dar nu pot sa spun ca daca m-am nascut in ‘provincie’ am pierdut mare lucru. Chiar ieri veneam agale de acasa, cu imaginea aceea de liniste aproape enervanta, proaspata inca in mintea mea. Am stat acasa 4 zile, dar care mi s-au parut o eternitate. De ce? E simplu, pentru ca nu m-a trezit nici o sirena in miez de noapte, nu am stat la nici o coada o jumatate de ora ca sa cumpar un pachet de servetele si cu siguranta nu am fost impinsa nicaieri pe scarile rulante sau in mijloacele de transport in comun. Stiu ca suntem in secolul vitezei, dar am impresia ca Bucurestiul isi doreste neaparat un loc pe podium.
Cred ca as fi apreciat mai mult capitala daca as fi vazut-o atunci: